5 obiceiuri de Paşte din România de care sigur nu ai auzit

5 obiceiuri de Paşte din România de care sigur nu ai auzit
Ouăle roşii, cozonacul, Pasca şi lumina din noaptea de Înviere sunt tradiţii pe care le împărtăşim cu toţii în fiecare an. Însă fiecare dintre noi cunoaşte şi alte tradiţii dedicate acestei sărbători, fie că sunt doar obiceiuri ale familiei noastre, fie chiar tradiţii sărbătorite de întreaga comunitate de sute de ani.

La ColorEscu, suntem pasionaţi de tot ceea ce înseamnă spirit şi tradiţii româneşti şi încercăm să le păstrăm cât mai vii în acest prezent haotic pe care îl trăim cu toţii, iar în acest an am vrut să vedem care sunt cele mai neobişnuite tradiţii de Paşte din ţara noastră. Iată-le!

Toaca bisericii păzită de tinerii necăsătoriţi în... cimitir, ca să nu fie furată

Numit şi Prăgşorul sau Tocacii, acesta este un obicei din Ţara Moţilor, vechi de cel puţin 250 de ani, păstrat şi astăzi în mai multe comunităţi din Munţii Apuseni. Forma şi modul în care se desfăşoară diferă uşor de la o zonă la alta, însă, pe scurt, obiceiul presupune ca o ceată de tineri necăsătoriţi (de obicei între 6 şi 12 bărbaţi), numiţi Crai, să păzească toaca bisericii între Vinerea Mare şi a doua zi de Paşte de încercările bărbaţilor căsătoriţi de a o fura.

Dacă toaca este furată, acest lucru înseamnă o mare ruşine pentru tinerii satului. Mai mult, aceştia sunt nevoiţi să răscumpere toaca şi să „plătească” ospăţul organizat după încheierea Prăgşorului, la care participă „hoţii”.

Toaca, păzită fie în curtea bisericii, fie în cimitir, este bătută în toată această perioadă pentru a alunga spiritele rele din comunitate. Obiceiul Prăgşorului sau al Tocacilor este considerat momentul care face trecerea de la iarnă spre învierea naturii.

Mai multe despre acest obicei şi despre cum se desfăşoară el în mai multe comunităţi din Munţii Apuseni poţi citi aici, aici şi aici.

Stropitul fetelor cu apă de izvor (sau parfum) în a doua zi de Paşte

În zone din Transilvania, a doua zi de Paşte are loc un obicei preluat de la germani şi maghiari care, însă, s-a împământenit în comunităţile româneşti: stropitul fetelor şi al femeilor cu apă de izvor sau, în vremuri mai recente, chiar şi cu parfum, pentru ca ele să rămână frumoase şi „să nu se veştejească” tot timpul anului.  

Traditii de Paste


Conform tradiţiei – care a pornit ca un obicei vechi al fertilităţii -, fetele trebuie udate cu apă de izvor ca să fie frumoase, să dea naştere unor copii sănătoşi şi să miroasă mereu ca florile de primăvară. Se spune că fetelor neudate nu le va merge bine tot timpul anului. În vremurile „moderne”, apa de izvor a fost înlocuită cu parfum, iar obiceiul, practicat iniţial la sate, s-a mutat şi în zonele urbane. 

„Colindătorii” care vin la stropit – fie copii, fie tineri peţitori sau admiratori care vor să impresioneze câte o fată pe care o plac – sunt aşteptaţi cu ouă roşii şi prăjituri. Mai multe despre acest obicei poţi afla aici, aici, aici, aici şi aici.

Spălatul limbii clopotului în noaptea de Înviere

Se întâmplă în comunităţi din Bucovina: în noaptea de înviere, fetele tinere se duc în clopotniță și spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală apoi pe față, în zorii zilei de Paște, ca să fie frumoase tot anul. Mai mult, se spune că aşa cum aleargă oamenii la Înviere cand trag clopotele la biserică, tot așa vor alerga şi feciorii după ele. Mai multe despre acest obicei poţi citi aici.

Cocoşul alb care cântă primul

În multe zone din ţară, credincioşii duc coşuri cu ouă, cozonac, vin şi alte gustări la biserică, însă în Muntenia, coşul poate fi însoţit şi de un cocoş alb. Se spune că atunci când primul cocoş cântă, este semn că Hristos a Înviat. Mai mult, gospodarul al cărui cocoş va cânta primul este şi cel mai norocos, deoarece va avea parte de belşug tot anul.

Cojile de ouă roşii aruncate pe Apa Sâmbetei

Ouăle roşii sunt nelipsite de Paşte indiferent în ce parte a ţării călătoreşti, dar în Dobrogea oamenii se remarcă şi prin grija pentru... cojile lor. În această regiune, se consideră că este păcat să arunci cojile de la ouăle roşii, deoarece sunt sfinţite. Acestea fie se îngroapă în pământ, fie se dau la animale pentru ca acestea să fie ferite de rele. Un alt obicei este ca acestea să fie aruncate pe o apă curgătoare, pentru ca ele să ajungă pe Apa Sâmbetei şi astfel morţii să ştie că se apropie Paştele Blajinilor. Mai multe despre tradiţiile de Paşte din Dobrogea poţi afla de aici.

Dracon si ou de Paste


Ciocnirea ouălor roşii... online :)

Acesta nu este un obicei din bătrâni şi nici o tradiţie rămasă din moşi strămoşi, ci o idee năstruşnică, născută în 2020 din nevoia de a rămâne în siguranţă în faţa unui inamic care ne-a obligat să stăm acasă. Deoarece şi în 2021 trebuie să fim la fel de precauţi, platforma https://ciocnim.com/ ne invită ca şi e acest Paşte să ciocnim ouă roşii cu prietenii... virtual :)

Şi-am încălecat pe-un ou,
Şi v-am povestit, din nou,
De tradiţii bătrâneşti
Şi-obiceiuri româneşti.

Voi ce tradiţii de Paşte păstraţi în familie?
 

Suport clienți Luni-Vineri: 10.00-18.00

0770.949.155 comenzi@colorescu.ro
close

Comparare

Trebuie să mai adaugi cel puțin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adăugat în wishlist!

A fost sters din favorite!